Radu Țuculescu: Die wundersamen Abenteuer der Fledermaus Vico in Mirabelia

Beschreibung

Zusätzliche Produktinformationen

Inhaltsangabe

Die Idee zu diesem Buch kam inmitten der Pandemie. Die Menschen sollten sich in solchen Zeiten mehr lieben. Kinder und Jugendliche sollten sich nicht aufgeben müssen, sondern sollten ihren eingeschlagenen Weg weitergehen können und den Glauben an ihre Kräfte nicht aufgeben müssen. So entstand ein Buch über Nonkonformismus, über Musik und Liebe. Ein Buch voller Humor, Abenteuer und einprägsamen Persönlichkeiten. Zum ersten Mal werden eine Fledermaus und eine Schlange zu positiv konnotierten Märchengestalten.

Motivation

Die Idee zu diesem Buch kam inmitten der Pandemie. Die Menschen sollten sich in solchen Zeiten mehr lieben. Kinder und Jugendliche sollten sich nicht aufgeben müssen, sondern sollten ihren eingeschlagenen Weg weitergehen können und den Glauben an ihre Kräfte nicht aufgeben müssen. So entstand ein Buch über Nonkonformismus, über Musik und Liebe. Ein Buch voller Humor, Abenteuer und einprägsamen Persönlichkeiten. Zum ersten Mal werden eine Fledermaus und eine Schlange zu positiv konnotierten Märchengestalten. Kinder können sich mit dem menschlichen Verhalten der Hauptfigur Vico identifizieren. Einerseits beherrscht Vico die Eigenschaft des Fliegens, die Kindern bei der Entwicklung ihrer Vorstellungsgabe behilflich sein kann. Andererseits kann die Tatsache, dass Vico kein Blut zu sich nehmen kann, Kindern behilflich sein, sich selbst so zu akzeptieren, wie sie nun mal sind und dies als eine Selbstverständlichkeit zu betrachten. Jugendliche werden sich mit der Auflehnung gegen väterliche Autorität und gesellschaftliche Konventionen identifizieren. Ein Buch, dass sich gleichermaßen an Kinder und Jugendliche wendet. Aber auch deren Eltern. Ein Buch mit schillernden Gestalten, mit Humor, mit Spannung und fantastischen Ereignissen. Ein Buch über die Musik, der vollkommensten Kunstform, da sie über eine universale Sprache verfügt, die alle Lebewesen friedlich vereinen kann, unabhängig vom Aussehen oder Zugehörigkeit.

Rezensionen

MOSHE B. ITZHAKI Să bem suc de rodii în loc de sânge și să cântăm blues la saxofon Non-conformism, muzică și dragoste – o călătorie pentru a-mi elibera "eul" de sub dictatura normelor sociale și de sub banalitatea existențială citind cartea Uimitoarele peripeții ale liliacului Vico în Mirabelia, de Radu Țuculescu, Ed Polirom Junior, 2022, Iași, ilustrații de Radu Răileanu Când Maxim Gorki a fost întrebat cum se cuvine să scriem literatură pentru copii, el a răspuns: Ca pentru adulți însă mai bine. Acest sfat a lui Maxim Gorki se referă la faptul că o poveste bună pentru copii este îndreptată în aceeași măsură spre un număr de grupe de vârstă: copiii care se găsesc în postura gândirii concrete în același timp aceștia asimilează întâmplările și descrierile cu ajutorul senzorilor mitici înainte ca paznicii logicii să pună stăpânire pe gândirea lor. În lectura copiilor deocamdată nu există abstractizare, metafore și simbolism. Povestea oricum conține acele elemente indiferent dacă autorul le-a introdus conștient sau în subconștient. Aceste elemente depind de cunoștințele din straturile limbii și culturii în care se scrie și a culturii universale. (După Yung, semnele culturii ancestrale apar în limbajul scriitorului în chiar subconștientul său). Metaforele și simbolurile sau conotațiile culturale ce au fost incluse în povestiri sunt îndreptate spre cititorul adolescent și matur. De fapt, aceste mici rădăcini au fost sădite deja copiilor și ele se vor dezvolta pe acest răsad mai târziu când copiii vor crește. O astfel de poveste bună am avut prilejul să citesc în cartea scriitorului și dramaturgului român, Radu Țuculescu, Uimitoarele peripeții ale liliacului Vico în Mirabelia. Cartea este dedicată nepoatei iubite a acestuia, Vanessa. Pe pagina interioară unde apare titlul cărții, Radu Țuculescu adaugă cuvintele Love story. Sub titlul cărții scrie O poveste cum alta nu mai este și nici nu va mai fi, pentru adulți, tineri și copii. Și astfel această poveste minunată poate fi inclusă fără discuție în criteriile lui Gorki. Povestea este potrivită pentru mai multe grupe de vârstă: pentru părinții care ezită în privința grupei de care aparțin copiii lor, la identitatea și la caracterul acestora. Cartea este potrivită și educatorilor pentru a influența nu puțin dezvoltarea copilului, sau chiar la preîntâmpinarea unor daune în calea dezvoltării dialectice a copilului. Desigur, copiii se dezvoltă și își îmbogățesc vocabularul și imaginația, iar adulții se vor bucura de această bogăție. Subiectele din carte nu sunt noi – doar „statutul” de personaje pozitive pe care-l au liliacul și șerpoaica - însă noutatea acestei cărți este stilul și aromele detaliilor. Se pot distinge, din punctul de observație al povestitorului, straturile specifice culturii românești și cele legate de fundamentele culturale universale. M-ar bucura ca rafturile cărților în limba ebraică să se îmbogățească cu această carte scrisă de Radu Țuculescu. Vico este un liliac născut într-o familie de lilieci vampiri care se hrănesc cu sânge. Tatăl lui Vico este urmașul unei familii nobile el fiind descris în carte ca un liliac mândru, curajos, fără nicio teamă. El este de un caracter dur și pretențios. Mama lui Vico e de origine diferită care consumă insecte și fructe. Ea este mai populară, maleabilă și plină de compasiune și dragoste. Mama lui Vico a adoptat după căsătoria cu tatăl lui Vico, câteva obiceiuri ale tribului privilegiat de vampiri. Originea ei nevampirică îi înlesnește să priceapă unele diferențe de caracter ale fiului ei, chiar după naștere. Ea îl sprijină pe Vico și-i ia apărarea dându-i posibilitatea să se dezvolte într-o manieră independentă. La fel ca-n orice poveste bună, și în aceasta putem găsi elemente biografice și familiale pe care le voi descrie în continuare. Dar frumusețea și tăria acestei povestiri se găsește în capacitatea ei de a se distanța de infrastructura realității spre fantastic, surrealism, umor și absurd descriind astfel idei, realități și suporturi existențiale într-o manieră precisă și autentică, poate mai bine decât orice descriere realistă. Încă de la nașterea lui, descoperim că Vico este o ființă specială și diferită de altele. „Poliția" convențiilor sociale l-ar fi catalogat pe Vico drept copil cu nevoi speciale, diferit și cu tulburări de diverse feluri. De fapt el este un copil non-conformist în comparație cu cei doi frați care sunt copii prea normativi cu caractere liniare ce nu se dezvoltă și nu se schimbă de-a lungul întregii povestiri. Vico descoperă că nu e în stare să doarmă precum ceilalți lilieci suspendați cu capetele în jos. Asta ar putea fi o bună ocazie de a-ți iriga capul cu sânge oxigenat, de a-ți relaxa mușchii dorsali, dar să dormi astfel în fiecare noapte e o nebunie după părerea lui Vico. Aceste descrieri plastice ale autorului sunt pline de umor și ironie, adesea ironie de sine. Eroul Vico este deștept, ascuțit la limbă cu mult umor și cu o coloană puternică. Umorul și ironia ajută autorul să lupte împotriva patosului și banalităților. Vico are nevoie de un pat pentru a dormi la orizontală. Această realitate pune pe picior de alarmă familia și mai ales suspiciunile tatălui care este preocupat că are un copil cu dizabilități ce ar putea pune în pericol linia nobilă și pedigriul familiei. Mai grav și de neconceput în comparație cu somnul la orizontală este faptul că Vico e un liliac ce consumă fructe și care nu poate suporta să bea sânge. Stomacul lui Vico se-ntoarce pe dos când i se oferă ”nectarul” tribului asta fiind o mare problemă. Spre deosebire de dormitul la orizontală, ura sa pentru sânge va trece de frontierele familiei. Tatăl este speriat că acest lucru ar putea periclita linia lor nobilă și să le aducă multă ocară. La acest punct copiii se pot identifica cu comportamentul uman a lui Vico. Pe de o parte Vico deține dimensiunea zborului ceea ce ajută la dezvoltarea imaginației copiilor. Pe de altă parte faptul că nu suportă să bea sânge îi ajută pe copii să se auto accepte și să vadă acest lucru ca ceva normal. Pentru adulți rodia este un fruct cu multe semnificații ce deschid multiple conotații și simboluri în plus. Faptul că Vico bea suc de rodii e numai ca să-și păcălească tatăl, să creadă că bea sânge și să-l vadă ca pe un urmaș adevărat al familiei. Vico recurge la acest tertip prin intermediul mamei sale. În acest fel, Țuculescu deschide un front între valori, sentimente și loialități. Adolescenții se pot identifica cu răzvrătirea lui vis-a-vis de convențiile sociale, cu căutarea lui a unei identități care să fie separată de părinți. În general părinții care citesc povestirea pot descoperi aici un cerc larg în care găsim copii ce se răzvrătesc și care sunt diferiți de majoritatea copiilor. Vom vedea de asemenea cum cei deosebiți din punct de vedere social pot exista într-o realitate convențională. Deosebirea lui Vico se poate găsi și în însăși trupul său așa cum de fapt tatăl descoperă asta cu multă stupoare: nici măcar nu ai păr pe picioare! Așa e, răspunde Vico cu curaj. Păr, ioc ! Nici chiar ghiare ! Vico îi răspunde ironic: Chiar deloc ! Poate o să crească ! Și astfel continuă conversația lor care denotă dezamăgirea tatălui față de fiul său ce nu e suficient de bărbat. Tatăl aruncă întreaga vină asupra mamei lui Vico. În acest fragment putem găsi ecouri ale culturilor de bază prin care creșterea părului la adolescenți simbolizează trecerea de la copilărie la vârsta adultă. În această fază adolescenții încep să fie responsabili față de faptele lor. La vechile triburi de-ndată ce apar semnele maturității sexuale li se organizează adolescenților teste de supraviețuire. După teste, adolescenții sunt declarați adulți. Se pare că tatăl lui Vico este îngrijorat că fiul său nu va trece testele, dar Vico va trece examene mai serioase de cunoștințe muzicale care-l vor propulsa direct în faza adultă a vieții. Voi dezvolta această idee în continuare. Mama lui Vico, cu mult umor și înțelepciune, va reuși să calmeze îngrijorările tatălui. În toată această scenă găsim un filon de umor, de absurd, de dramă. Vico este întins în pat, un pat făcut din materialele pământurilor transilvane. Cei doi părinți ce se ceartă și aruncă săgeți unul într-altul sunt suspendați cu capetele în jos la fel ca și cei doi frați somnambuli ai lui Vico. Este o scenă dramatică și totodată umoristică prin care se vede preocuparea părinților față de educația lor formativă. O altă caracteristică ce-l transformă pe Vico într-o vietate unică este talentul său înăscut pentru muzică. Aici putem distinge clar legătura indiscutabilă dintre autor și eroul principal, Vico. Desigur, observăm aluzii la biografia proprie unde găsim trimiteri la părinții autorului. Observăm, de asemenea, tendințele lui Radu Țuculescu spre descrierea feluritelor mâncăruri, mai ales cele care sunt sănătoase, la fel cum Vico este deprins să mănânce. Referitor la muzică aș adăuga că aici apare un fost dascăl de muzică, acum profesorul lui Vico, pe nume dl Sax care e un saxofonist desăvârșit. Acest instrument împreună cu profesorul virtuos îl influențează pe Vico precum o vrajă și își convinge părinții să-i cumpere un saxofon de aur. Cu ajutorul profesorului Sax, Vico devine el însuși un saxofonist virtuos unde interpretarea sa la saxofon este de fapt însăși maturizarea lui. Este o înnoire splendidă într-un sistem educațional conformist unde toți copiii sunt văzuți prin șabloanele convențiilor. Autorul propune o introspecție individualistă asupra copilului conform îndemânărilor și talentelor acestuia. În acest punct se termină capitolul întâi care descrie nașterea, copilăria și adolescența lui Vico. De aici înainte Vico va porni, împreună cu instrumentul său, să caute integritatea și fericirea, un fel de Odiseu care și el a căutat îndelung Ithaka. Sau poate Orfeu care și-a căutat-o pe Euridice. Dar în loc de greutăți inerente și de un iad posibil, Vico ajunge într-un fel de paradis, anume Mirabelia. Găsim în această povestire multe aluzii care se vor materializa referitor la personajul său geamăm, de fapt jumătatea lui. Vreau să amintesc două aluzii, unul ar fi buzele lui Vico atingând muștiucul saxofonului ceea ce se aseamănă cu sărutul unui șarpe. A doua aluzie este saxofonul cu formele sale asemănătoare tot unui șarpe. N-aș vrea să adaug aici teme și simboluri care sunt incluse deja în prima parte a povestirii. Las acestea pentru cititorii cărții să descopere, cu bucurie, singuri. Țuculescu deschide o posibilitate fascinantă și importantă a unui dialog în direcția educației și a locului nonconformistului în societate. Pentru a fructifica pe deplin identitatea sa specială, nonconformistul are nevoie de personaje care să-l sprijine încă de pe vremea copilăriei, precum imaginea mamei și a profesorului Sax. Caracterul lui Vico de care este greu să nu te îndrăgostești, poate fi marcat de poliția social-convențională ca un copil rău. De fapt, el se răzvrătește împotriva sistemului educațional patriarhal de acasă și împotriva sistemului capitalist sau comunist sau poate a sistemului industrial al educației oficiale care vor să-i vadă pe toți copiii ca un un produs standardizat care apoi să servească nevoile acestei societăți constrictive. Astfel autorul declară război împotriva convențiilor și în acest sens observăm că maturizarea lui Vico se va face prin muzică, nu cu ajutorul examenelor standardizate ale bacalaureatului. Îmi permit, pentru câteva momente, să divaghez iarăși spre biografia autorului. Nu cred că exagerez când afirm că studiile muzicale medii și academice, iar apoi experiența lui Radu în orchestra filarmonică Transilvania de la Cluj, sunt printre motivele de bază care l-au salvat pe autor de o soartă conformistă. Pot întări această afirmație prin exemple aproape în fiecare roman, piesă de teatru sau povestire unde muzica apare ori ca temă, iar legile ei de ritm, armonie, contrapunct etc. se deslușesc în construcția creațiilor sale literare fie ele proză ori teatru.Astfel Radu Țuculescu se arată a fi atât compozitor cât și dirijor. În una din aforismele lui Friedrich Nietsche din cartea sa Zorile dimineții el scrie: Nu există o metodă mai bună pentru a strica un tânăr decât să-l înveți să respecte un om care este de acord cu ideile sale față de unul care nu este de acord cu aceste idei. În partea a doua a cărții , Țuculescu împreună cu Vico îi conduc pe cititori în țara Mirabeliei. Aici putem observa asemănări cu Alice în Țara Minunilor, ecouri din Micul Prinț și poate în mod paradoxal, asemănări și cu Ferma animalelor. Mirabelia este o țară mărginită de mare. Nu e nicio posibilitate de a preciza coordonatele geografice ale țării și din acest motiv ea este o țară cu multiple valențe în timp și loc. Aici, spre deosebire de țara de baștină a lui Vico unde trăiau în special lilieci vampirici (aluzie la țara posibilă a lui Dracula), și spre deosebire de țările unde sângele cetățeanului simplu este vărsat, în Mirabelia trăiesc ființe în general în armonie și respect reciproc. Trăiesc animale de diverse specii, răpitoare și care sunt răpite. În fruntea acestui regat se află o pereche alcătuită dintr-un împărat și o regină. Este o conducere imperialo-regală, specifică pentru o țară a toleranței. Mă rog, a toleranței pînă la un punct. Vico o întâlnește în Mirabelia pe șerpoaica Sarisa, cântăreață de calitate și amândoi devin o pereche muzicală. Se poate afirma că e o parafrază a profeției lui Isaia care spune că lupul va sălășlui împreună cu oaia iar tigrul cu capra. Țuculescu combină un liliac cu o șerpoaică. Găsim aici elemente ale reîntoarcerii la grădina paradisului pierdut. Descoperim și discrete elemente erotice precum prezența șarpelui, a saxofonului ce amintesc de un erotism utopic. Desigur, în Mirabelia există și elemente de sălbăticie, gelozie și ură unele vizibile și altele invizibile. Este inevitabil și bine că povestirea subliniază și aceste aspecte. Întotdeauna însă vor exista elemente care amenință astfel de societăți. Acest fapt se adresează în aceeași măsură tinerilor și adulților fiind de altfel un bun mecanism de a privi pe fereastră și de a te auto privi în oglindă. Soluția pe care ne-o propune Țuculescu pentru a nu distruge Mirabelia, este soluția muzicii care este capabilă să exprime sentimentele cele mai elevate ale omului care poate încheia pacea între rivali și dușmani. E o soluție utopică însă merită s-o încercăm. În acest sens merită să-l amintim pe Franz Kafka cu povestirea lui Metamorfoza. Acolo, gândacul uriaș, alias Gregor Samsa, apare în cele mai umane culori când aude tonurile pianului la care cântă sora sa. Ultima parte se numește Balul toleranței unde, acompaniați de orchestră, apar șerpoaica Sarisa ca solistă de blues și liliacul Vico cu al său saxofon de aur într-un duet dumnezeiesc. Nu voi dezvălui cum se termină balul... Nici despre pandemia care apare din senin și ce se întâmplă cu ea... Pentru a afla trebuie să citiți această cartea minunată și deosebită destinată atât copiilor, tinerilor, dar și maturilor. Moshe B Itzhaki Februarie 2023 Traducerea din ebraică Paul Farkas